Ideea acestei noi postari mi-a venit in timp ce discutam despre valentele negative sau pozitive ale emigrarii. Intrebarea care se punea este daca cautam sa gasim doar situatiile nefericite, doar nedreptatea, neputinta, refuzul, si multe altele care ar constitui un portret negativ al emigrarii.
Ma gandesc, ca oriunde am fi, viata este la fel de complexa si de complicata. Exista oameni care nu se regasesc in propria lor tara, in propriile lor radacini si care se cauta oriunde ar putea simti ca vor gasi un sentiment familiar pe care sa il poata numi acasa. Exista oameni care nu regasesc oriunde ar ajunge, pentru ca nu stiu de unde au plecat. Si exista oameni care isi construiesc o viata acolo unde sunt.
Poata ca acasa seamana cu a construi o "casa". Cu o fundatie sigura, stabila, cu un acoperis fara gauri si cu ferestre. Neaparat o usa care sa se deschida si sa se inchida. Si apoi interiorul il aranjeaza fiecare asa cum simte. Insa nimeni nu se poate preocupa de interior daca sta in ploaie sau in frig. Asta nu inseamna ca va ramane pentru totdeauna acolo, ci ca momentan nu este prea bine. Sigur ca vor fi si zile cu soare si va fi cald si va veni si momentul cand va putea privi pe fereastra din interiorul asezat cum ploua.
Este un drum, un travaliu care permite o asezare atat in exterior, cat mai ales in interior.
V-ati putea intreba cum poate intelege, asculta, primi cineva cuvinte din locuri pe care nu le cunoaste, unde nu a fost, unde nu stie cum se traieste sau cum sunt oamenii. Putem cunoaste strainul daca nu suntem in teritoriul lui?
Putem primi ceva de departe daca nu ne apropiem?
Cred ca cuvintele pot purta orice. Mai ales ceea ce este la interior, lucrurile pe care le pastram cu noi oriunde am fi si pe care le putem transmite de oriunde am fi.
Va astept sa putem construi impreuna o noua casa, nu pentru a realiza o cercetare statistica a lui bine sau rau, ci pentru a transmite cate ceva din fiecare dintre noi si a-l pune laolalta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu